• Weidenbach und sein Bürgermeister Dorel Toma

    Ghimbavul şi Toma

    Începem cu evenimentul local “ Zilele Oraşului Ghimbav”, care se desfăşoară în fiecare an, în primul week-end după Sf. Petru şi Pavel, eveniment care simbolizează sărbătoarea tradiţiilor şi obiceiurilor locale, fiind un prielnic moment de reafirmare a trecutului istoric al oraşului, trecut care trebuie să fie cunoscut şi transmis mai departe, mai ales în condiţiile în care izvoarele istorice care îl demonstrează sunt puţine la număr, o parte dintre acestea fiind distruse în timp.
    Fiecare societate îsi stabileste priorităţile cu privire la ceea ce se învaţă în şcoală. Trecutul este însă unul singur. Acesta continuă să existe şi în prezent numai dacă vorbim despre el, în momente ca acesta, de sărbătoare a existenţei noastre.
    Conform tradiţiei, prima aşezare a fost la ,,Câmpsor,, pe locul aerodromului. Satul şi-a schimbat apoi locul, pe malul Ghimbăşelului, fiind cunoscut şi sub numele de satul de pe lânga sălcii. Acest lucru explica şi denumirea germană a Ghimbavului şi anume Weidenbach (râul cu sălcii). Denumirea de Weidenbach nu are nimic în comun cu denumirea românească a localităţii, ce provine, la rândul ei, de la numele râului ce traversează oraşul. Izvoarele râului sunt în Muntele Ghimbav din Masivul Bucegi (muntele a dat numele apei, iar apa a botezat oraşul).
    În ceea ce priveste colonizarea saşilor în zonă, aceasta a avut loc în secolul al XIII-lea, pe un fond de populaţie românească, în condiţiile stăpânirii regalitaţii maghiare asupra Transilvaniei. La venirea în sat, saşii primeau pământ pentru casă şi gradină, restul pământului fiind împărţit în mod egal, păstrându-se organizarea specifică obştilor săseşti. Saşii au convieţuit cu românii care se aflau în sat la venirea lor şi care le lucrau pamânturile.
    Influenţele săseşti se resimt în actualul oraş, Ghimbavul de astăzi având tipologia aşezărilor săseşti, cu mai multe străzi largi, paralele, de-a lungul unui curs de apă.
    Cronicile săseşti sunt cele care oferă informaţii despre începuturile Ghimbavului. Aflăm astfel că până la invazia tătară din 1241 s-au finalizat construcţiile bisericeşti din piatră, concepute de cavalerii teutoni. În secolul al XIII-lea a fost construită Biserica Săsească, purtând amprenta stilului gotic.
    În ceea ce-i priveste pe românii din Ghimbav, aceştia nu au fost atestaţi documentar până la 1700, motiv pentru care nu se cunosc prea multe despre modul lor de viaţă. În anul 1700, când a fost menţionat prima dată elementul românesc, existau circa 30 de familii de români, numărând aproximativ 150 de suflete. Ei se ocupau cu păstoritul sau lucrau în dijmă sau cu ziua pe pamânturile saşilor.
    Secolul XX a adus transformări semnificative în viaţa ghimbăşenilor, prin dezvoltarea industriei şi apariţia primelor fabrici: fabrica de mucava în anul 1921 si filatura de lână.
    Dacă în anul 1899 populaţia număra 1448 locuitori, în 1910 număra 1629 de locuitori, numărul lor a crescut progresiv la 1722 in 1930, apoi la 1893 în 1941. În 1956 s-a ajuns la 2481 de locuitori, iar în 1966 la 3208 locuitori. Declarat oraş în anul 2002, în prezent Ghimbavul are aproximativ 5600 locuitori.
    Acest mic orăşel care se află într-o continuă dezvoltare, îl are protagonist din anul 1994 pe Toma Dorel, actualul primar.
    S-a născut în Ghimbav, în anul 1955, 18 februarie, a copilărit, şi a învăţat în micul sătuc aşezat de-a lungul pârâului Ghimbăşel şi s-a făcut remarcat de consătenii lui prin modul cum îşi însuşea şi punea la inimă problemele acestora legate de necesităţi, motiv pentru care a fost ales primar în anul 1994, după ce doi ani de zile cât a funcţionat ca viceprimar s-a familiarizat cu toate acestea.
    În anul 1994 când Toma Dorel a deschis ochii ca primar, a văzut Ghimbavul ca o floare abia încolţită primăvara după o iarnă grea. A udat această floare de-a lungul anilor, a îngrijit-o şi protejat-o până astăzi, când prin toată splendoarea ei ne oferă o imagine de vis.
    A-nceput cu săpături în toată comuna de arăta Ghimbavul ca după ambele războaie mondiale. Dar aceste săpături erau promiţătoare, fapt ce s-a şi demonstrat : a înlocuit reţeaua de apă potabilă, a înlocuit reţeaua de gaz metan, a introdus canalizarea. Şi cum nu arăta bine Ghimbavul după toate aceste lucrări s-a gândit să asfalteze toate străzile din localitate. Dar când ghimbăşenii au ieşit la plimbare, toţi mergeau pe mijlocul drumului. Atunci Toma a pus piciorul în prag şi a amenajat trotuarele. Şi cum şi problema deplasării ghimbăşenilor era rezolvată, mai rămânea una: transportul autovehiculelor. Atunci a reabilitat şi modernizat tot sistemul rutier.
    Dar cum lui Toma Dorel nu-i prea place singurătatea, s-a gândit să mai atragă şi ceva investitori în zonă. Pentru asta îi trebuia o strategie. Şi a găsit-o: extinderea intravilanului prin care se urmărea crearea de cartiere locuinţe şi a unei zone de mică industrie, reducerea impozitului pe clădiri, lotizare terenuri cu destinaţia de mică industrie, prestări servicii, şi nu în ultimul rând forţa de muncă. Şi investitorii n-au întârziat să apară. Astfel ne-am pricopsit cu societăţi ca ICCO-parc industrial (5 hale industriale pentru fabricare componente auto, piese electrice, aparatură de bord, turnătorie piese neferoase, tipografie), IAR-cu hală producţie componente pentru avioane AIRBUS, şase showroom-uri auto (neapărat trebuie menţionat SC TESS SRL-considerată printre cele mai moderne reprezentanţe Wolswagen şi Audi din Europa),SC VIESSMANN SRL- afaceri în domeniul instalaţiilor termice, SC SOFIMAT- produse industriale prefabricate din beton armat, SC QUINN – construcţie fabrică pentru elemente de identificare, reclamă şi amenajări interioare, SC VECTRA LOGISTIC- hale construcţii metalice, depozite, SC FOOD FRIGO- depozite pentru alimente refrigerate, SC FLENCO EAST- produce instalaţii de ridicat hidraulice, EUROCOPTER- construcţii aeronautice, nelipsitul SC METRO CASH, şi, pentru că este la modă consumarea snacks-urilor SC INTERSNACKS ROMÂNIA- cu hală producţie produse tip snacks, iar pentru că la dulce nu renunţi niciodată, a venit şi SC RAPRONIC-cu hală producţie, depozite, birouri administrative pentru mutare fabrica de ciocolată.
    S-a gândit primarul nostru şi la ghimbăşenii stabiliţi pe străzile Ştefan cel Mare şi Morii care sunt despărţiţi de Ghimbăşel şi le-a construit un pod de mai mare frumuseţea, peste râul deja regularizat cu ani în urmă, care să le faciliteze deplasarea, în special deplasarea copiilor să ajungă la frumosul parc special amenajat pentru ei, care se află amplasat pe una din cele două străzi.
    Dar să nu credeţi că este singurul loc de joacă amenajat pentru prichindeii ghimbăşeni.Mai au încă 5 asemenea locuri, desprinse parcă din poveşti, amplasate strategic în diferite zone ale oraşului.
    Să crească frumoşi şi riguroşi, prichindeii oraşului trebuie să facă sport. Aşa că, atât pentru ei căt şi pentru formarea tineretul din Ghimbav (să se dezvolte frumos atât fizic cât şi psihic) primarul nostru a construit o sală de sport şi bază de agrement.Şi dacă tot cresc viguroşi şi frumoşi ca nişte flori, s-a gândit primarul şi la viitorul lor şi le-a încropit un întreg cartier de case numindu-l chiar “Cartierul florilor”, pe care-l va asigura în viitorul apropiat cu utilităţi şi cu străzi moderne.
    Punctul culminant al oraşului Ghimbav îl reprezintă Biserica Ortodoxă nouă ”Sf.Petru şi Pavel”, inaugurată în anul 2009, cu un acoperiş aurit, unică în România.
    Şi cum Toma Dorel se identifică cu frumosul, tare i-a fost dezamăgirea când şi-a întors privirea către centrul istoric al oraşului Ghimbav.Era opusul frumosului. Atunci s-a apucat de treabă şi a reabilitat “Cetatea fortificată Weidenbachen Kircheburg”, prin consolidarea zidului îmrejmuitor, a turnului şi a reparat chiar şi orga bisericii evanghelice, biserică care face parte din cetatea fortificată care este un preţios obiectiv istoric alături de Biserica ortodoxă “Sfânta Treime”.
    Tot de frumos ţin şi amenajările florale care împodobesc orăşelul nostru şi ne încântă privirile din primăvară până la căderea primilor fulgi de zăpadă.
    Comunitatea saşilor plecaţi din Ghimbav, a lăsat o moştenire preţioasă, pe care Toma Dorel a valorificat-o în folosul ghimbăşenilor, fapt ce-i face pe saşii rămaşi să nu mai plece din Ghimbav, iar pe cei plecaţi să se întoarcă.
    Şi să nu credeţi că Toma se va opri aici. Serios se gândeşte şi caută soluţii pentru promovarea potenţialului turistic al localităţii prin înfiinţarea unui centru de informare turistică, înfiinţarea unei policlinici, şi cine ştie ce-i mai trece prin cap.

    Un lucru e sigur: ce-şi propune, reuşeşte.